Pronume

Pronumele sunt o parte a vorbirii declinabilă care poate înlocui orice altă parte a vorbirii (de ex. substantive, adjective, adverbe, numerale), cu excepția verbelor. Astfel ele preiau funcțiile acestora în propoziție. Pronumele se declină după/în funcție de caz, număr și gen. Declinarea lor depinde de partea de vorbire pe care o înlocuiesc în propoziție.

Pronume personale

Pronumele personale sunt folosite pentru a înlocui substantivele și se declină. Formele scurte ale pronumelor personale mi, cię, ci, go, mu nu se utilizează nici la începutul și nici la sfârșitul unei propoziții. Pronumele niego, niemu, niej apar numai după prepoziții. Pronumele ja, ty, my, wy (pronumele personal al persoanelor 1 și 2 în singular și plural) nu sunt folosite în funcția unui subiect - sensul pronumelui se exprimă prin terminația verbului (predicat al propoziției), de ex.: Czytałem gazetę. în loc de Ja czytałem gazetę. Pronumele se folosesc în propoziție doar în situațiile în care trebuie subliniat faptul că o anumită persoană (anumite persoane) efectuează o acțiune exprimată în propoziție.

Declinarea pronumelor personale

Singular

Plural

Pronume interogative

Pronumele interogativ indică/se referă la un subiect și la însușirile/proprietățile/caracteristicile sale atunci când este întrebat, de ex .: kto?, co?, jaki?, który?

Declinarea pronumelui kto

Declinarea pronumelui co

Declinarea pronumelui jaki

Singular

Plural

Declinarea pronumelui ktory

Singular

Plural

Pronume nehotărât

Pronumele nehotărâte se termină adesea în -ś: coś, jakiś, jakaś, jakieś, czyjś, kiedyś, ktoś, któraś, gdzieś.

Majoritatea dintre ele provin din pronume interogative: kto? → ktoś, co? → coś, jaki? → jakiś

Utilizarea pronumelor nehotărâte exprimă indiferență față de date/informații precise despre locuri, oameni, timpuri și caracteristici. Cu toate acestea, se poate sublinia faptul că este vorba despre oricare locuri, persoane etc.

Pronume negative

Pronumele negative se folosesc în propoziții care neagă ceva. Negarea dublă se folosește/este folosită în polonă. De exemplu: Nigdzie nie byłem.

În cele mai multe/majoritatea cazurilor, pronumele negative derivă din pronume interogative: kto → nikt, co → nic, gdzie → nigdzie

Pronumele posesive

Un pronume posesiv se referă la o persoană care posedă/are un obiect sau o relație cu o altă persoană. Pronumele posesive se declină ca adjective, adică își schimbă forma în funcție de genul substantivului care îi urmează.

Declinarea pronumelor mój, twój

Forme scurte (de exemplu, ma, me, mej, twe) sunt caracterele literare și sunt rareori utilizate.

Singular

Plural

Declinarea pronumelor nasz, wasz

Singular

Plural

Declinarea pronumelor jego, jej, ich

Aceste pronume nu se declină - ele au/posedă o formă universală pentru toate genurile și cazurile.

Singular

Plural (toate genurile)

Pronumele demonstrative

Pronumele demonstrative se referă la ideile/imaginațiile și proprietățile lor care au fost menționate mai devreme într-un context. Pronumele demonstrative ten, ta, to sunt declinate ca adjective. Se folosesc apoi atunci când o persoană sau un lucru trebuie evidențiat dintr-o mulțime/masă mai mare de oameni sau lucruri.

Declinarea pronumelor ten, ta, to

Singular

Plural

Pronumele reflexivesię (siebie)

Pronumele reflexiv se folosește cu verbele. Se folosește atunci când un subiect a efectuat o acțiune asupra sa, adică, când subiectul și obiectul coincid/sunt unite într-o singură instanță. Pronumele reflexiv się nu dispune de/are formă în nominativ și este folosit în aceeași formă la singular și la plural. Forma mai lungă siebie se utilizează atunci când trebuie se se acorde accentul ei.

Declinarea pronumelui demonstrativ się (siebie)

Adresarea cu pan/pani/państwo

În polonă, adulții (cunoscuți și necunoscuți) sunt abordați cu pan/pani/państwo în situații oficiale (formale). De obicei, această formă de adresare este utilizată pentru a se adresa persoanelor străine, de exemplu, atunci când se cunosc / întâlnesc prima dată. Se folosește uneori pentru a exprima respect (față de persoanele în vârstă, autorități, ...). ty Persoanelor dragi, membrilor familiei, prietenilor și copiilor li se spune ty. Această adresare este utilizată în combinație cu verbele respective la persoana a 2-a (de ex. Jak się masz?) - pronumele nu se rostesc direct în aceste situații (a se vedea mai sus).

pan (masculin, singular)

• Czy pan jest Polakiem? Czy pan mówi po polsku? Czy pan mieszka w Krakowie?

pani (feminin, singular)

• Czy pani jest Polką? Czy pani mówi po polsku? Czy pani mieszka w Krakowie?

państwo (masculin și feminin, plural)

• Czy państwo pracują tutaj? Czy państwo są Polakami? Czy państwo mówią po polsku?

Substantivele pan/pani se folosesc cu un verb la persoana a III-a, singular. De ex.: Jak się pan/pani nazywa? Czy pani jest Polką? Czy pan/pani mówi po polsku? Czy pan/pani mieszka w Krakowie?

Substantivele państwo se folosesc cu un verb la persoana a III-a, plural. De ex.: państwo

Formelepan/pani/państwo se utilizează, respectiv/de exemplu, în situații oficiale, profesionale: Witam pana/panią w naszym biurze. Tutaj jest pana/pani komputer.

Adresarea cu forme precum pan/pani/państwo este, de asemenea, folosită în formulele de salut și de politețe/curtoazie. De ex.:

• Dzień dobry. – Dzień dobry panu/pani/państwu.
• Jak się pan/pani ma?
• To jest pan Jan Kowalski. – Miło mi pana poznać.
• To jest pani Beata Kowalska. – Miło mi panią poznać.
• To jest pan Jan, pan Tomasz i pani Dorota. – Miło mi państwa poznać.
• Miło mi pana poznać, panie Marku.
• Pani Krystyno, czy może mi pani pomóc?